Mânzălești · Buzău · România
Platoul Meledic în inima Geoparcului Internațional UNESCO Ținutul Buzăului
Un platou de sare, lacuri și păduri în Subcarpații de Curbură, în comuna Mânzălești, în nordul județului Buzău.
≈ 3,2 kmcea mai lungă peșteră în sare din Europa
≈ 182 kmde București
2022validat de UNESCO, revalidat în 2025
Meledic
Un platou de sare, lacuri și păduri
Platoul Meledic este o rezervație naturală de interes național, geologică, speologică și zoologică. Se află în comuna Mânzălești, pe cursul superior al Slănicului, la aproximativ 60 de kilometri nord-vest de Buzău.
Sub pajiști și păduri se ascunde un masiv de sare. Apa de ploaie a săpat în el doline, iar unele s-au umplut cu apă dulce: așa s-au născut lacurile platoului, printre care Lacul Mare și Lacul Castelului. Sarea iese la suprafață în abrupturi cenușii și albe, sculptate de ploaie.
Tot aici se deschide peștera 6S, cea mai lungă peșteră în sare din Europa. Nu poate fi vizitată: sarea este o rocă instabilă. Ce știm despre peșteră.
Geoparc UNESCO
De ce UNESCO?
Meledic face parte din Geoparcul Internațional UNESCO Ținutul Buzăului. Geoparcul a fost validat de UNESCO pe 13 aprilie 2022: este al doilea geoparc UNESCO din România, după Țara Hațegului.
Se întinde pe aproximativ 1.036 km² și 18 comune, unde locuiesc circa 43.000 de oameni. În 2025, Consiliul Geoparcurilor Globale UNESCO, reunit în Chile, l-a revalidat pentru încă patru ani; certificatul de revalidare a fost primit în mai 2026, iar următoarea vizită de evaluare este programată în 2029.
De văzut
Locuri de descoperit
Vulcanii noroioși
Pâclele Mari și Pâclele Mici, lângă Berca: un peisaj de noroi cenușiu.
Românii, dacă vor urma exemplul francezilor, vor recunoaște că au din belșug ceea ce caută departe …
A. de Richard, Méledic, 1898 (traducere din franceză)
Povestiri de altădată
Meledic, văzut de Alexandru Vlahuță în 1901
„Suntem la Meledic, una din cele mai largi deschizături din Carpații Buzăului. … Un mândru castel se ridică pe marginea lacului, flori ne-mpresoară, stelele tremură-n lac, lin clincătă pe vale apele Slănicului.”
Alexandru Vlahuță, România pitorească, 1901
